Miercuri, furişă!

Calatori pentru vesnicii

Carte fermecata, descatusata!

Degeaba o carte fermecata se deschide 
ochilor ce nu o stiu citi.

Degeaba cuvintele se insiruie 

conturand drumul ca niste jaloane,

daca mintea nu le poate urmari...

Degeaba ochii surand, 
daca sclipirea lor se pierde;

Degeaba inima bate mai altfel 

daca urechea nu se apleaca sa o auda;

Degeaba sufletul isi canta simfonia, 

daca invitatul din loja pricipala e afon.

Dar cand maini pricepute 
cuprind cartea 

intr-o imbratisare de dragoste,

Cand paginile sunt rasfoite cu nesat,

Cand vocea ii este ascultata, 
inteleasa

si i se raspunde in aceeasi gama,

Atunci cartea prinde viata

si povestea se desprinde din paginile ei.

Iar cititorul e una cu povestea si cartea devine inima lui.

Si toate strunele sunt acordate.

Cortina se ridica. 

Simfonia poate incepe.

Orchestra are Dirijor!

La nunta mea trebuia o fuga. Dar nu de Bach!

Practic suntem asaltati de prostie!

Undeva, cândva

Sarbatoarea la romani: De ce nu se matura, nu se spala si nu se coase; sau Joaca de-a Sfantu'!