Dulceata secreta a romanilor dupa descalecarea Printului Charles

Ce tableta lor!

frânturi de gânduri și răzvrătiri înecate...

un spital cu pereti împuțiți.  cu paturi mizerabile. cu asistente care se răstesc la pacienți. mîncarea, în mod surprinzător, bună. așa cum nu o știam în spitale, dar servită în manieră de penitenciar.
medici aroganți ce nu își mai încap în piele, stagiari sau rezidenți cu halate descheiate,  flendura, cu  hainele de stradă pe ei;  unii mănîncă în camera de examinare a bolnavilor, cea pentru ecografie, supă cu găluști…

bodyguarzii ascultă manele de la casetofonul unuia cu salvarea ce încă mai poposește în curte, și tot aici, în curte sunt mese și băncuțe pline ochi de țigani care chefuiesc cu bolnavii lor ca la o cumetrie…

la chioșcul cu merdenele și gogoși de la colțul spitalului o asistentă fugită de pe nu știu ce secție își burdușește o plasă cu patiserii unsuroase…

partea buna pînă acum este că am rezistat tentației de a nu-mi lua vreo merdenea sau o langoașă cu telemea. Greu de ucis monstrul ăsta avid de foetaje sărate, dar de data asta i-am retezat capul. 
acum cînd știu și cam cît efort depun ca să ard o amărîtă de sărățică nu îmi mai vine să mă bulucesc la chioșcul cu mii de calorii în vitrină…

în fața băncii trăiesc iar sentimentul  că banca s-a unificat cu casa de pensii…mă gîndesc de ce nu au înființat o bancă a pensionarilor dacă tot le place să se bulucească la bănci și au și cu ce și de ce…
în piață nu mai găsesc la nici un țăran flori. voiam să miroasă în casă a toamnă …florile sunt numai la tarabele țiganilor…

la galantarele cu carne de pasăre e o coadă apreciabilă la gîturi de curcan. deloc ieftine, aproape de prețul unui kg de pui, dar la mare căutare. nu se cumpară sub un kg jumătate de gîturi… stau pierdută în gînduri și mai am puterea să mă întreb ce or face cu gîturile alea…o madamă cu părul ars de permanent și vopsea, cu vată în urechi, ruj pe dinți și oja ciobită pe unghii,  cere vînzătoarei gîturile cele mai groase!

într-un colț al pieței o pensionară îmbie un cățel cu un crenvurșt. cățelul o refuză tacticos, dar atît de tacticos că îmi vine să iî dau una peste bot. cățelului, desigur.
...în fine, îmi zboară gîndul la pensionarii care își strigă pe oriunde pensile mici, tot mai mici și tăiate. oare dintr-o pensie d’aia îi dădea javrei crenvurștiul care a ajuns la un preț prohibitiv?!

în alt colț de piață sunt două bătrîne lipite de o gogoșerie. stau acolo, statui vii și așteaptă…

văd și un butoi cu must. mă gîndesc la pastramă. plec în căutarea ei. ajung la o măcelarie unde prețul  cărnii de berbecuț face să par că nu mi-am luat tratamentul la zi – vorbesc singură adică.

mă urc în mașină și mă uit să văd cîtă benzina am consumat. am ajuns să măsor benzina de parcă e gram de aur. și mi-aduc aminte că am aflat î n spital că mai sunt unii, mînă largă care dau ciubuc aistentelor cîte 10-20 de lei…am stare de greață de atîta prostie. oricum celor internați în spital li se pare firesc să dea, nu se știe pentru ce, unei asistente 5 lei. asta e oricum la ordinea zilei acolo unde am văzut paturi soioase, mîini umflate de perfuzii prost puse, mizerie și un du-te vino ca la promenadă…

...întreb medicul de starea mamei mele și îmi ține un curs de medicină.  nu  îmi spune cînd o să îi facă ieșirea din spital, dacă e grav sau nu, sau cât de grav ar fi, îmi vorbește ca la un congres de cardiologie…încep să nu îl mai ascult. cărți de specialitate am și acasă. îi întind o carte de vizită și îi cer una. lui i se părea firesc să stea cu mîinile în buzunare. oricum îl așteptasem afară în timp ce el se chinuia să se conecteze pe feisbuc,  iar rezidenții săi înghițeau gălușcă după gălușcă. așa m-a invitat să stăm de vorbă - butonînd feisbucu, printre găluștile din supa rezidenților. îmi spune cu aerul unui principe că nu are cărți de vizită. nu are de la spital, ci doar de la cabinetul lui privat! îmi rețin cu greu zîmbetul sarcastic. și mă uit la el fix așteptînd minunea: cartea de vizită privată. dar nu le avea nici pe acelea. atunci de ce mi-a mai spus de ele?! poate doar ca o invitație la vals. adică la cabinetul privat unde sigur - sigur nu ar mai fi atît de scîrbos ..îi zic ceva în gînd și plec. adică îl bag unde se cuvine. azi nu am starea de a fi amabilă cu nimeni. nici măcar cu mine, dar cu așa zoaie de oameni…

Timpul la puterea infinit!

...ma gandesc, surazand precum o monalisa, la imposibilitatea traducerii unei stari de emotie, bucurie, sfiosenie, umilinta, pe care ti-o da apropierea de un om atins de geniu: Neagu Djuvara! ...cel care te copleseste prin vitalitatea si tineretea sa, care te pune la presa celor 96 de ani si te face sa te simti de 1996 de ani, care iti poate inmuguri aripi si vise.

nu ii place ca a ajuns celebru in viata, nu-si doreste aplauzele meritate, le alunga sincer in timp ce ele tot cresc si cresc...si declara seren ca a ramas dator statului cu biletul de intoarcere catre Romania. A poposit un pic in Franta, apoi in Niger.

Doar un pic. Pe la 70 si ceva de ani s-a reintors acasa! Sa dea Dumnezeu sa mai poposeasca inca printre noi. Si nu putin!

 

 

 

Dati ignore celor care sunt de profesie dezamagitori!

Doar credeam că știu...

Oboseala socială îngraşă!

“Cei mai mulți dintre noi trebuie să trăim în funcție de normele și regulile impuse de societate, iar aceasta presupune să ne trezim dimineața devreme și să mergem la muncă. Toți suntem diferiți când vine vorba de cantitatea de somn de care avem nevoie.” - Dr. Stan Goldstein, șeful Clinicii de Consultanță BUPA, Australia

Munca şi îndatoririle sociale alimentează epidemia de obezitate în societățile moderne, potrivit unui nou studiu publicat în jurnalul “Current Biology” și comunicat pe piața din România de către MediHelp International.

Cercetătorii din Europa au descoperit că nu doar numarul de ore dormite influenţează greutatea, ci și momentul în care te culci sau ora la care te trezești dimineața. Munca și îndatoririle sociale sunt dăunătoare pentru că întrerup ceasul natural al organismului, cunoscut drept ceasul circadian. Un nou termen apărut pentru a descrie acest fenomen este Oboseala socială (Social jetlag). Ceasul circadian este important în reglarea metabolismului, iar întreruperea lui poate contribui la apariția problemelor legate de greutate, susțin cercetătorii.

“Studiul demonstrează că agitația vieții moderne poate avea un impact mai mare asupra sănătății decât credem”, a declarat Zahal Levy, Președintele MediHelp International.

Cercetătorii au descoperit că femeile și bărbații care au folosit un ceas deşteptător pentru a se trezi  devreme în timpul săptămânii, astfel dereglând ceasul natural al organismului, iar apoi au dormit mai mult în weekend sau în zilele libere, erau predispuși să aibă un indice de greutate mai ridicat. Cercetătorii susțin că un factor al epidemiei de obezitate este stilul de viață modern şi faptul că trăim împotriva ritmului natural.

Acest studiu subliniază faptul că obiceiurile sănătoase de somn sunt mai importante decât am crezut. Astfel, stabilirea unui program relaxant, dar fix, pentru ora de culcare și trezirea aproximativ la aceeași oră în fiecare dimineață, fac parte dintr-o rutină zilnică sănătoasă.