Faceți căutări pe acest blog

luni, 8 august 2011

Fresh de lamaie, Bach, jazz si clatite brasovene!


Rasnov este un oras nu foarte primitor.
Cu un iz puternic de provincie, cu o inima care pulseaza slab si aritmic, te priveste chioras daca te vede cu straie de turist. Nici cei straini nu-s priviti mai cu simpatie asa ca nu m-am simtit ofensata. Doar uimita de asa un fel aparte de traire. Oamenii de acolo par a fi figuranti, daca nu chiar distributia de prima mana a unui triller. Dupa doar o zi acolo, mai ales cand se lasa seara, incepi sa te uiti peste umar tot mai des, sa fii extrem de atent si vigilent si sa grabesti pasii. Daca la ceva exceleaza ei, cei din Rasnov, atunci asta e proasta organizare. A tot! De la un asa zis festival de muzica usoara, intitulat fara nicio imaginatie Liga Campionilor de muzica si organizat de catre Mihai Treistariu, si pana la servirea la cel mai luxos :)) restaurant. Restaurantul are un nume ce nu stii daca vrea sa ademenasca sau sa inhibe: Intim!
Campionatul lui Treistariu a fost o jale. Atat cat am trecut pe acolo, in drumurile mele catre Cetate sau la concertele de jazz unde voiam sa fiu prezenta, concerte rupte de acest context de altfel, nu am putut sa nu poposesc si sa trag cu ochiul si urechea. Ce sa zic: urlete, ragete, mugete, niste fatuci imbracate deplorabil, care zbierau in microfon, masa de plastic a juriului, cu un milieu de tata mila, jena si sila…Treistariu cu aceleasi chitaituri si melisme care nu-si mai au rostul, mai cu seama pe o melodie a lui Caruso. Oroare!
La restaurantul care rupe gura targului, Intim, am ajuns la recomandarile „priceputilor” de pe acolo. Ne era foame. Asa ca am tras aer in piept si mi-am zis sa suport blanitele de miei care atarnau de pe toate barnele de lemn din tavan, ca si mileurile in motive traditionale, alea, rosii cu ceva albastru pe ele...peretii lambrisati in lemn, ornamente rustice - ulcioare, covate, linguri de lemn la un loc cu usa de termopan a vestiarului si un extinctor care intregeau privelistea.

In mai putine cuvinte spus: mult prost gust!
Ca sa fie totul a la carte, soseste si chelnarita! O duduca durdulie, indesata ca o gasca, cu parul naclait de cateva saptamani bune si suparata cred, pe meseria ei. De privirea ei nu mai amintesc nimic...
Ma hotarasem si ii cer pastrama de oaie cu mamaliguta.
- N-avem! se rasteste ea.
- Cum nu, scrie in menu!
- Unde nu e pretu, nu avem!
- Ba e pret. e 16 de lei.
Se uita ea, vede, se mira si se ratoieste iar:
- Scrie, da nu avem!
Bine, trec si peste asta si comand ce aveau. O vad ca se uita lung la mine cu ochii umezi ca de vitel. Mi se face mila si o intreb:
- Dar nu va notati ce zic eu, o sa tineti minte?
- Incerc. Nu am pix, zice si zambeste cerand ingaduinta!
Eu ma straduiesc sa fiu ingaduitoare si tac. Ajung la bauturi:
- Fresh de lamaie aveti?
In momentul urmator ochii de vitel erau pe masa, picati!
- N-avem! zice trezindu-se ca dintr-un cosmar.
- N-aveti lamai si zahar?!
- Nuuu, n-avem....iiiii....ce ati cerut dumneavoastra.
Incerc exercitiul de calm al yoginilor ..
- Limonada aveti?
- Daaaa, din asta avem. Doriti?
.....am dorit limonada si am mai dorit sa aflu daca au bere Grolsch.
Ei, daca citam din Goethe tot aia era!!!
Pana la urma am baut Timisoreana, intr-un pahar de Ciuc.
La Terasa Cetatii mai apoi, am baut Ciuc in pahar de Goldenbraun...mama ma-sii de branduire!

Cand a venit duduca sa aseze tacamurile a pus pe masa un servetel. Eu l-am luat intr-un gest reflex si l-am indoit intr-un fel...de fapt ma jucam. Duduca a ramas pironita insa cu tacamurile in mana. Ma uit la ea, ea la mine...ma mir, ma gandesc ce i-o fi venit sa ma pandeasca asa si pun la loc servetelul cu un gest grabit, asteptand sa vad daca am judecat corect si...BINGOOOOO! Duduca lasa iute tacamurile peste servetel cu frica ca o sa dispara iar. Altfel cum naiba ar mai fi pus ea tacamurile pe masa, ca la scoala aia de ospatari unde asa a invatat ea.
Sa va mai zic?! Nuuuuu, ca nu mai mergeti pe acolo, dar va spun eu ce merita:
Cetatea, chiar daca ati mai vazut-o, un festival de film istoric, un recital Bach, doua seri de jazz si clatitele brasovene: cu branza dulce, smantana si stafide, pudrate cu zahar vanilat si scortisoara...buuuuun!


Niciun comentariu: