Experiente unice am trăit în vara anului trecut. Multumesc astfel băncii mele, ca şi dezvoltatorilor imobiliari pentru şansa unică de a trăi o experienţă inedită: chiriaş şi proprietar în acelaşi timp!
Fără să mă gândesc la ciudata lume a celor care îşi oferă casele spre închiriere, am fost nevoită să intru in "lumea" lor şi astfel am adunat ceva experienţă.
Să vă împărtăşesc din tainele chiriaşului în Bucureştii integraţi în UE:
Cu chiu cu vai, dar cu o groază de bani, musai de achitat în euro proprietaresei, am găsit la un capăt de lume un apartament mic, foarte mic chiar, cu două camere, o baie şi ceva care voia să pară a bucătărie.
Confort 107 cred! La etajul 8 din 10, într-un bloc murdar, cu vecini dubioşi, dar care salutau pe oricine, aproape agasant!
Proprietareasa Lenuţa: o pupăză de vreo 30 de ani, nici deşteaptă, nici frumoasă, nici devreme acasă şi nici cu bun simţ, în schimb cu o imensa bună părere despre ea! Era de profesie casnică, încurcată într-o relaţie cu un conaţional şi cu impresia profundă că prin minusculul ei apartament pe care îl închiria la negru a intrat deja în lumea afaceriştilor din Bucureşti!
Din apartamentul ce avea în dotare o baie bine conservată din epoca ceauşistă, anii 70, cu o chiuveta la bucătarie din cele pe care nici gunoi nu mai găseşti - doar pentru motivul că nu mai au ce căuta niciunde, iar ca bonus, un miros usturător de tutun, după două săptămâni de şedere cu chirie, a dispărut apa!
Mai întâi cea rece! Vă daţi seama cum e să faci baie doar cu apă clocotită? Nu, desigur şi nici nu vă doresc. Ca să fie puţină variaţie, au dat drumul meşterii RADET la apa rece, dar au oprit-o pe cea caldă. Totul făcut cu ştiinţă, cu precizie de psiholog..sau cu mintea unui bolnav?! Pentru că în plină vară nu am avut apa rece, iar când a venit vremea rece, au oprit apa calda! Evident, in conditiile date, oprită şi căldura!
Când mi-a închiriat Proprietăreasa Lenuţa apartamentul, s-a fâţâit prin faţa mea plină de importanţă, de parcă îmi dădea Palatul Şuţu spre folosinţă! Avea reguli, avea aere, avea geanta ruptă şi cojită...avea un aer atât de ieftin şi un iz.....
În realitate, conacul în care mă mutam, nu avea asociaţie de locatari constituită legal, în schimb nişte datorii imense către RADET, avea! Şi au început şedintele de bloc, cu aceleaşi rezultate precum cele din Parlament! Seară de seară se adunau la parter să dezbată, să combată şi să vadă cum, doar-doar vor îndupleca Radetu să lase robinetele să curgă.
Numai că lucrurile, aşa cum se întamplă după legile Universului, se complică şi nu simplifică! Astfel, după o săptămână în care a revenit şi apa rece si cea calda, simultan, s-a oprit definitiv cea caldă. Şi a fugit cu toţi banii locatarilor administratorul de bloc! Iar şedinte, iar socoteli, iar dezbateri. In final, vitejii blocului, cu un Pintea in fruntea cetei au hotărât si scris, desigur, pe toti peretii: "Stimaţi locatari, trebuie să facem un efort ca să nu îngheţăm căci vine frigul! Decât să dăm banii pe gaz sau curent, mai bine punem fiecare câte o 100 de roni să dăm la RADET! ".....
" - Sa facem sa fie bine!" ar spune Toboşarul Cetăţii! Sigur că te miri, dacă eşti normal la cap, cum gândesc haiducii aştia, să ia de la ei şi să dea altora, iar hoţii, adică rău platnicii şi admnistratorul, să stea bine merci!
Pentru ca povestea să fie neaoşă, trebuie făcută precizarea că administratorul "a fugit cu banii" în sensul că nu îi mai avea, el încă locuind nestingherit în bloc!
Subiectul este vast, dar mă autocenzurez şi închei cu savanta discuţie de la plecarea mea din apartamentul închiriat; de fapt un monolog al Proprietaresei Lenuţa! Eu am reuşit să mai exist, simulând chiar că înţeleg, aprob, stiu şi nu mă mir!
Proprietăreasa Lenuţa:
- Este ceva...cevaaaa...inadmisibil! Şi în blocu ăsta numa proşti! Păi vecinu de la şapte dă banii. Şi io care voiam să anvelopez apartamentu. Unii şi-au pus centrala. E greu fără apă....vrei să te speli, ai oli de spălat, ce faci??
Eu: m-am încruntat un pic căutând în minte singularul lui oli! Nici pluralul nu mi-era cunoscut , dar mă străduiam ...
Proprietăreasa Lenuţa:
- Nu-i aşa doamna Mirela?!
Eu:
- Ba da, am silabisit cautând olile ...
Proprietăreasa Lenuţa::
- Eu nu le dau nici un ban..şi dacă vreau, îmi pun şi centrală; aşaaa, dacă tot au fiţe ăştia..dar nu am ce să fac, trebuie să ai cu ce să te speli şi olile şi pe tine nu?! sunt aştia ceva de speriat. Cred că suferă de sindromul colectiv de turmă! zise Lenuţa Proprietăreasa scuturând din plete.
Şi ca şi când nu îmi ajungeau olile şi oli, mi-a picat pe cap şi sidromul colectiv de turmă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu